| 1.
|
MESER'IE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunostinţe obţinute prin scolarizare si prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriasului; calificarea profesională a meseriasului; mestesug, mesterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Scoală de meserii = scoală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificaţi. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupaţie; preocupare. - Din mesereare (înv. "slujbă, funcţie" < lat.).
Sursă
: DEX'98
(45804)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
MESER'IE s. 1. mestesug, (înv. si reg.) mesterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistorie, (Ban.) zănat. (A intrat la ~.) 2. v. ocupaţie. Sursă
: Sinonime
( 193365)
- siveco |
| |
| 3.
|
MESER'IE s. v. atelier.Sursă
: Sinonime
( 193366)
- siveco |
| |
| 4.
|
meser'ie s. f., art. meser'ia, g.-d. art. meser'iei; pl. meser'ii, art. meser'iile
Sursă
: DOR
(261047)
- siveco |
| |
| 5.
|
MESER'I//E ~i f. Îndeletnicire de orice natură bazată pe munca manuală calificată; mestesug. [G.-D. meseriei] /Din mesereare înv.
Sursă
: NODEX
(342957)
- siveco |
| |
|
|